POVESTEA MUNTELUI

1.Cândva-mpletea natura o poveste,

Ferită omului de văz și glas,

De-atunci  visezi cu fiecare pas,

Prin șei, căldări, pe brâne și pe creste.


Nebun frumos ce cântă din chitară,

Și-adoarme lângă vatra focului,

Să cânți la fel povestea muntelui,

Să spui povestea de odinioară!


Refren:

Și cui o fi să spui,

Povestea muntelui

aflată-n șoapta vântului,

Povestea muntelui,

Șoptită nimănui

din pleata vântului.


2.Să spui povestea de odinioară,

Din taina trupului din gând să taci,

Din cânt de flori, din râset de copaci,

Din raza soarelui cu vorba rară.


Copaci crescuți cu sufletul pe-afară,

Te-ndeamnă verdelui altar să-i faci,

Iar luna stinsă într-un câmp de maci,

Se roagă nemuririi să nu doară!


Refren​


Refren 2 

Și pân’ ți-or sta la căpătâi,

Să spui oricui

povestea muntelui,

Din șoapta vântului,

Povestea muntelui

să-ți fluture-n călcâi!

 

©2020 by TRUPA CALEnDAR. Proudly created with Wix.com