CALEA MUNTELUI NOSTRU

1. Te iubesc,  să mă crezi când îți spun “Te iubesc!”

Nu mai știe nici luna de când,

Sub un soare plăpând, întâlniți într-un gând,

Mi-ai jurat să trăim nelumesc.

Mi-ai furat și credințe, rațiunea de-a fi,

Toate astea-ntr-un singur minut,

Într-un zâmbet tăcut, am pornit să ascult,

Sensul curat “a iubi”.

Refren:

Și-n munte adu-mi așternutul,

Cu altă brumă de cleștar,

Mai toamnă-mi frunze-n CALEnDAR,

Din care să-mi hrănesc minutul!

2. Să urcăm plini de vise cum ne-am cunoscut,

Rătăciți prin văi de mână-amândoi,

Să fugim printre ploi și-o chitară cu noi,

Să ne spună cum a fost la-nceput

Printre stelele nopții să-ți cânt adevăr,

Și-n cuvinte și-n fapte să simți,

Ne-om întoarce cuminți deveni-vom părinți,

Și-orice anotimp să-ți treacă prin păr.

Refren