CALEA MUNTELUI NOSTRU
1. Te iubesc, să mă crezi când îți spun “Te iubesc!”
Nu mai știe nici luna de când,
Sub un soare plăpând, întâlniți într-un gând,
Mi-ai jurat să trăim nelumesc.
Mi-ai furat și credințe, rațiunea de-a fi,
Toate astea-ntr-un singur minut,
Într-un zâmbet tăcut, am pornit să ascult,
Sensul curat “a iubi”.
Refren:
Și-n munte adu-mi așternutul,
Cu altă brumă de cleștar,
Mai toamnă-mi frunze-n CALEnDAR,
Din care să-mi hrănesc minutul!
2. Să urcăm plini de vise cum ne-am cunoscut,
Rătăciți prin văi de mână-amândoi,
Să fugim printre ploi și-o chitară cu noi,
Să ne spună cum a fost la-nceput
Printre stelele nopții să-ți cânt adevăr,
Și-n cuvinte și-n fapte să simți,
Ne-om întoarce cuminți deveni-vom părinți,
Și-orice anotimp să-ți treacă prin păr.
Refren