Cântec Retezat

1. Dospesc plămadă pură din iubire,

Când gențienele la sfat cu aștri,

Scăldate de lumină-n mii de fire,

Zidesc acest tărâm cu ochi albaștri.


Și vechi legende-n Retezat auzi,

Povestea muntelui  în stânci săpată,

Flăcăii luptă dârz cu uriașii cruzi,

Comoara Bucurei demult uitată.


Refren:

Prin Gemenele ca într-un muzeu,

Le află toate și-altele nescrise,

Pe-aici se odihnește Dumnezeu,

Și tot de-aici trimite-n lume vise!

Și cât în noi nevoia e-nțeleasă,

Și când în noi chemarea lui răsună,

În Retezat ne vom întoarce acasă,

Să-mbătrânim frumos și împreună! X 2


2. Atât cât iarna-și mai călește gerul,

Iar Retezatul toamnei dă binețe,

În roșii și prelungi amurguri cerul,

E umilit de-atâta frumusețe!


Și flori de colt cu jnepeni și ghințuri,

Stiu că în raza lunii nemișcată,

Printre cascade, iezere,  custuri,

Marmote-mpachetează ciocolată!


3. Ori brusc de te-o lovi vreun vânt turbat,

Te vei ruga adânc să-nchidă ușa – Bunuțu’!

Când suflă cu iubire-n Retezat,

Prin Judele,  Peleaga ori Păpușa.


Să ridicăm altar păgân pe stăncă,

În Retezt în vechi zăpezi, eteric,

Celor căzuți recunoștință-adâncă,

În grija lor sunt Geta și cu Erik!

 

©2020 by TRUPA CALEnDAR. Proudly created with Wix.com