COPACUL ȘI FRUNZELE

Craii Dianei

Nu-i prea frumos când ești copac

Să n-ai încredere în frunză

Căci numai frunzele te fac

 În toată forța lor ascunsă.

Chiar dacă ele sunt prea vii

Și după vânturi se și mișcă

Tu poți condescendent iubi

Neostenita lor morișcă.

 R: Tu ești copac, tu stai pe loc

 Tu când te miști nu mai ai parte

 Mergi la rindea sau mergi la foc

 Și ești un condamnat la moarte.

 Dar ele sunt așa cum sunt

Un duh în ele coborât-a

Și cad mereu pân' la pământ

Sunt niște frunze și atâta.

E drept că fără creanga ta

Nici foșnet nu ar fi sub stele

Precum nici tu n-ai exista

De nu ți-ar da putere ele.

În toamna fiecărui an

Ți-arată frunzele prea bine,

Căci și când cad, nu cad în van

Ci mor hranindu-te pe tine.

Deci, nu-i frumos când ești copac

Să n-ai încredere în frunză

Căci numai frunzele te fac

 În toată forța lor ascunsă.