COPACUL ȘI FRUNZELE
Craii Dianei
Nu-i prea frumos când ești copac
Să n-ai încredere în frunză
Căci numai frunzele te fac
În toată forța lor ascunsă.
Chiar dacă ele sunt prea vii
Și după vânturi se și mișcă
Tu poți condescendent iubi
Neostenita lor morișcă.
R: Tu ești copac, tu stai pe loc
Tu când te miști nu mai ai parte
Mergi la rindea sau mergi la foc
Și ești un condamnat la moarte.
Dar ele sunt așa cum sunt
Un duh în ele coborât-a
Și cad mereu pân' la pământ
Sunt niște frunze și atâta.
E drept că fără creanga ta
Nici foșnet nu ar fi sub stele
Precum nici tu n-ai exista
De nu ți-ar da putere ele.
În toamna fiecărui an
Ți-arată frunzele prea bine,
Căci și când cad, nu cad în van
Ci mor hranindu-te pe tine.
Deci, nu-i frumos când ești copac
Să n-ai încredere în frunză
Căci numai frunzele te fac
În toată forța lor ascunsă.