De sus

Ce-om vrea de la viața asta?

Pe poteca înspre vise,

Scenă să ne fie creasta

Precum munții toți – culise!


Vântul vânăt,  gol, hoinarul

Ne va umple poezia:

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.


Dar de sus, de unde luna

Mângâie neteda stâncă

Se strecoară și minciuna

Și neliniștea adâncă.


Și-mpreună scot amarul

Făcând casă cu trufia!

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.


Fel de chipuri dau năvală

Și-s sudate de amăgiri

Și de-obraji cu poleială

Și de suflete subțiri.


Scotocesc precum sonarul

Scrutând scurt hegemonia.

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.


Fi-vom la orice -nălțime

Fericiți de pași mărunți

Și-om împrăștia-n mulțime

Dragostea de-ai noștri munți.


Calea, pe unde ne poartă

O-nsoțește bucuria.

Căci s-ajungi în vârf e-o artă,

Dacă guști călătoria.

 

©2020 by TRUPA CALEnDAR. Proudly created with Wix.com