De sus
Ce-om vrea de la viața asta?
Pe poteca înspre vise,
Scenă să ne fie creasta
Precum munții toți – culise!
Vântul vânăt, gol, hoinarul
Ne va umple poezia:
Nu s-ajungi în vârf e darul,
Ci să guști călătoria.
Dar de sus, de unde luna
Mângâie neteda stâncă
Se strecoară și minciuna
Și neliniștea adâncă.
Și-mpreună scot amarul
Făcând casă cu trufia!
Nu s-ajungi în vârf e darul,
Ci să guști călătoria.
Fel de chipuri dau năvală
Și-s sudate de amăgiri
Și de-obraji cu poleială
Și de suflete subțiri.
Scotocesc precum sonarul
Scrutând scurt hegemonia.
Nu s-ajungi în vârf e darul,
Ci să guști călătoria.
Fi-vom la orice -nălțime
Fericiți de pași mărunți
Și-om împrăștia-n mulțime
Dragostea de-ai noștri munți.
Calea, pe unde ne poartă
O-nsoțește bucuria.
Căci s-ajungi în vârf e-o artă,
Dacă guști călătoria.