De sus

Ce-om vrea de la viața asta?

Pe poteca înspre vise,

Scenă să ne fie creasta

Precum munții toți – culise!

Vântul vânăt,  gol, hoinarul

Ne va umple poezia:

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.

Dar de sus, de unde luna

Mângâie neteda stâncă

Se strecoară și minciuna

Și neliniștea adâncă.

Și-mpreună scot amarul

Făcând casă cu trufia!

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.

Fel de chipuri dau năvală

Și-s sudate de amăgiri

Și de-obraji cu poleială

Și de suflete subțiri.

Scotocesc precum sonarul

Scrutând scurt hegemonia.

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.

Fi-vom la orice -nălțime

Fericiți de pași mărunți

Și-om împrăștia-n mulțime

Dragostea de-ai noștri munți.

Calea, pe unde ne poartă

O-nsoțește bucuria.

Căci s-ajungi în vârf e-o artă,

Dacă guști călătoria.