Frământare
La ce gândiți, basarabeni poeți?!
Când de binețe îl întreabă om pe om,
Pe strămoșescul plai de la Râmeț
Și cugetat i se răspunde „nem tudom”!!!
Nu luminează același Soare pentru toți?
De limbă ori cutume, Doamne știe-i
De ce n-au loc și drepți, și strâmbi, și hoți,
iar loje…, rituri, … să se-ncline OMENIEI ???
Pe noi nu ne-ntrebați ce-avem de zis,
Voi ăștia cu panonică dorință?
Treziti-vă, căci nici măcar în vis
N-o să vă bucurați de biruință.
Ai noștri buni părinți se odihnesc
Căci au lucrat cu viața ăst’ pământ
Și voi vreți ca ”ținutul secuiesc”
Să se numeasc-odihnitorul lor mormânt ?!
Treziți-vă! până ne-om trezi noi.
Căci v-am primit la masă-n rugăciune,
Iar de ne-ntindeți rana la nevoi
Veți învăța plângând “Deșteaptă-te, române”!