Frământare

La ce gândiți, basarabeni poeți?!

Când de binețe îl întreabă om pe om,

Pe strămoșescul plai de la Râmeț

Și cugetat i se răspunde „nem tudom”!!!

Nu luminează același Soare pentru toți?

De limbă ori cutume, Doamne știe-i

De ce n-au loc și drepți, și strâmbi, și hoți,

iar loje…, rituri, … să se-ncline OMENIEI ???

Pe noi nu ne-ntrebați ce-avem de zis,

Voi ăștia cu panonică dorință?

Treziti-vă, căci nici măcar în vis

N-o să vă bucurați de biruință.

Ai noștri buni părinți se odihnesc

Căci au lucrat cu viața ăst’ pământ

Și voi vreți ca ”ținutul secuiesc”

Să se numeasc-odihnitorul lor mormânt ?!

Treziți-vă! până ne-om trezi noi.

Căci v-am primit la masă-n  rugăciune,

Iar de ne-ntindeți rana la nevoi

Veți învăța plângând “Deșteaptă-te, române”!