IMNUL CARAIMANULUI
1. Ne cheamă Caraimanul, cu brânele lui
Căci a-nflorit smirdarul, pe Valea Cerbului
Sub colții abrupți de stâncă, pe petice de iarbă verzi
În liniștea cea adâncă, capre negre ai să vezi
R: Noroc, noroc, noroc
Să bem o cupă cu vin
Noroc, noroc, noroc
Să bem, să ne veselim
2. În cabană numai prieteni, ce beau și spun povești
Cu urși ieșiți dintre jnepeni și fetițe din București
Când ceața se ridică de pe Brâna Caraiman
O cruce lipită de stâncă ne-amintește de Șerban
R: Noroc, noroc, noroc
Să bem o cupă cu vin
Noroc, noroc, noroc
De el să ne amintim
3.La poalele Văii Albe, în pătulul lui Mac
Cu cântece și balade, adormim în bivuac
Din cristaline ape, o legendă am aflat
Cu Mircea și Iordache și traseul ce viața le-a luat
R: Noroc, noroc, noroc
Să bem o cupă cu vin
Noroc, noroc, noroc
De ei să ne amintim