IMNUL CARAIMANULUI

1. Ne cheamă Caraimanul, cu brânele lui

Căci a-nflorit smirdarul, pe Valea Cerbului

Sub colții abrupți de stâncă, pe petice de iarbă verzi

În liniștea cea adâncă, capre negre ai să vezi

R: Noroc, noroc, noroc

Să bem o cupă cu vin

Noroc, noroc, noroc

Să bem, să ne veselim

2. În cabană numai prieteni, ce beau și spun povești

Cu urși ieșiți dintre jnepeni și fetițe din București

Când ceața se ridică de pe Brâna Caraiman

O cruce lipită de stâncă ne-amintește de Șerban

R: Noroc, noroc, noroc

Să bem o cupă cu vin

Noroc, noroc, noroc

De el să ne amintim

3.La poalele Văii Albe, în pătulul lui Mac

Cu cântece și balade, adormim în bivuac

Din cristaline ape, o legendă am aflat

Cu Mircea și Iordache și traseul ce viața le-a luat

R: Noroc, noroc, noroc

Să bem o cupă cu vin

Noroc, noroc, noroc

De ei să ne amintim