Luna plină
I.
Când luna era plină de iubire
Şi stelele-mi şopteau să nu mai plec,
Când secundele-mi păreau ani de fericire,
Mi-ai dăruit iubirea ta, în ea să mă înec!
Refren
Mi-ai jurat că niciodată,
Timpul n-o să ne despartă,
Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.
Cer cu nori de plumb mă ceartă,
N-am ales calea cea dreaptă,
Şi rătăcind ne desparte un an lumină.
II
Mă aşteptai copila mea, senină,
Să mă întorc pe-un drum ce l-am uitat.
Şi mă strigai în nopţi cu lună plină,
Ce pentru todeauna au plecat.
Refren
Mi-ai jurat că niciodată,
Timpul n-o să ne despartă,
Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.
Cer cu nori de plumb mă ceartă,
N-am ales calea cea dreaptă,
Şi rătăcind ne desparte un an lumină.
III.
Azi soarele mă arde şi suspină
M-a pedepsit că te-am lăsat să pleci
Mi-e dor de nopţile cu lună plină
Luceafărul nostru mi-aruncă gânduri reci.
Refren X 2
Mi-ai jurat că niciodată,
Timpul n-o să ne despartă,
Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.
Cer cu nori de plumb mă ceartă,
N-am ales calea cea dreaptă,
Şi rătăcind ne desparte un an lumină.