Luna plină

I.

Când luna era plină de iubire

Şi stelele-mi şopteau să nu mai plec,

Când secundele-mi păreau ani de fericire,

Mi-ai dăruit iubirea ta, în ea să mă înec!

​

Refren

Mi-ai jurat că niciodată,

Timpul n-o să ne despartă,

Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.

Cer cu nori de plumb mă ceartă,

N-am ales calea cea dreaptă,

Şi rătăcind ne desparte un an lumină.

​

II

Mă aşteptai copila mea, senină,

Să mă întorc pe-un drum ce l-am uitat.

Şi mă strigai în nopţi cu lună plină,

Ce pentru todeauna au plecat.

Refren

Mi-ai jurat că niciodată,

Timpul n-o să ne despartă,

Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.

Cer cu nori de plumb mă ceartă,

N-am ales calea cea dreaptă,

Şi rătăcind ne desparte un an lumină.

III.

Azi soarele mă arde şi suspină

M-a pedepsit că te-am lăsat să pleci

Mi-e dor de nopţile cu lună plină

Luceafărul nostru mi-aruncă gânduri reci.

Refren X 2

Mi-ai jurat că niciodată,

Timpul n-o să ne despartă,

Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.

Cer cu nori de plumb mă ceartă,

N-am ales calea cea dreaptă,

Şi rătăcind ne desparte un an lumină.