Om pe munte

Rucsacul, frontala, bocancii și-un cort,

Chitara și-un cântec la foc să te-ncânte –

Te rog să le-ncerci, să nu rămâi un viu-mort,

Te rog să devii om pe munte.

Acolo trăiești tot ce-ai putea să visezi,

Acolo iubirea ți-este hrană și punte

Spre lumea mereu din care să evadezi,

Te rog să rămâi om pe munte.

Zâmbește puțin

Iubeste senin

Fără niciun suspin

Și trăiește din plin

Fă drumul mai lin

Și alintă-l destin

Vorbește puțin

Și trăiește din plin

Adună-ți în jur doar oameni ce vor păstra

Petale-argintii de fericire, mărunte.

Și cântă cu ei când drumul te va chema:

Te rog, fii om pe munte.

Și lasă-l așa cum ți-ai dori să-l găsești,

Fără-ntrebări, fără prea multe-amănunte.

Învață să-l urci, învață să-l prețuiești,

Te rog, fii om pe munte.

Zâmbește puțin

Iubeste senin

Fără niciun suspin

Și trăiește din plin

Fă drumul mai lin

Și alintă-l destin

Vorbește puțin

Și trăiește din plin