Om pe munte
Rucsacul, frontala, bocancii și-un cort,
Chitara și-un cântec la foc să te-ncânte –
Te rog să le-ncerci, să nu rămâi un viu-mort,
Te rog să devii om pe munte.
Acolo trăiești tot ce-ai putea să visezi,
Acolo iubirea ți-este hrană și punte
Spre lumea mereu din care să evadezi,
Te rog să rămâi om pe munte.
Zâmbește puțin
Iubeste senin
Fără niciun suspin
Și trăiește din plin
Fă drumul mai lin
Și alintă-l destin
Vorbește puțin
Și trăiește din plin
Adună-ți în jur doar oameni ce vor păstra
Petale-argintii de fericire, mărunte.
Și cântă cu ei când drumul te va chema:
Te rog, fii om pe munte.
Și lasă-l așa cum ți-ai dori să-l găsești,
Fără-ntrebări, fără prea multe-amănunte.
Învață să-l urci, învață să-l prețuiești,
Te rog, fii om pe munte.
Zâmbește puțin
Iubeste senin
Fără niciun suspin
Și trăiește din plin
Fă drumul mai lin
Și alintă-l destin
Vorbește puțin
Și trăiește din plin