ORAȘ BANAL

Ofelia Rauh

1.Oraș banal tu nu ești pentru mine

Căci orizontul tău e-atât de mic

În ochi și-n gând am zările senine

Mai lasă-mă să plec măcar un pic

Iubita mea să spargem iarăși zidul

Acestei cuști în care ne-am închis

Și lumea verde să-mi inunde vidul

Ce-n amorțire mintea mi-a cuprins


R: Să plec, să uit de tot ce mă-nconjoară,

Să uit că-n van de-atâtea ori am plâns

S-ajung din nou în munți în prag de seară

Și să-i salut cu-al inimii surâs


2.Să spun c-am învățat că totu-i fum

Că niciun lucru veșnic nu durează

Că viața noastră-i drum și numai drum

Iar libertatea-i ceea ce contează

Că verbul “a cunoaște” e cel mai important

A ști de unde vii și unde pleci

Nu un program banal, periodic și constant

Fugind, gonit de timp și gol prin el să treci


3.Că munții și pădurea sunt templul cel mai sfânt

Pe care Dumnezeu în dar ni l-a lăsat

Iar pe-acest dar de-a pururi îl vom păstra în gând

Ca pe un lucru unic, profund și minunat

Deci să plecăm iubito, iubind să dăruim

Acestui Univers din ceea ce ne-a dat

Să învățăm să râdem și chiar să și murim

Trecând frumos prin viața ce liberi ne-a lăsat

 

©2020 by TRUPA CALEnDAR. Proudly created with Wix.com