RESTANȚIERII

Ioan Onișoru

1. Se-ntâmpla de mult, noi sfidam câmpia
Şi urcam crezând că drumu-i bun
Eram numai noi, era veselia
Ce-o aveam la început de drum
Prin zăpezi de mai colindam Carpaţii
Şi fugeam prin câmpul plin de flori
Uzi până la brâu ne iubeam ca fraţii
Şi-adormeam pe-un strat pufos de nori

R: Noi suntem stingheri, suntem restanţieri
Dar noi n-o să ştim uita nicicând
Să trăim speranţe, să avem vacanţe
Să culegem pentru fete flori

2. Nu doream mai mult, nu aveam pretenții
Eram buni, frumoşi, cuminți, retrași
Eram restanţierii, eram repetenţii
Vieţii agitate din oraş
Vremea s-a schimbat, a început să ningă
Cu tristeţea ne-mplinirilor
Stratul gros de nea a reuşit să stingă
Focul sacru al speranţelor

3. Noi ne-am risipit, a rămas doar ceaţa
Sus pe munte n-am mai fost deloc
Ce frumos e-aici, atunci când dimineaţa
Soarele răsare după nori
Doar o adiere a-nclinat balanţa
Suntem ca veniţi din alte lumi
Cu rucsacii-n spate, noi avem restanţe
Dar acum noi suntem cei mai buni!

 

©2020 by TRUPA CALEnDAR. Proudly created with Wix.com