ULCIORUL
Iulia Iosipescu
Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru vin și pentru tine mai am în sân trei pumni de aur
Rămâi să ne-omorâm tristețea și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul din valea umbrelor fugare.
Știi tu, frumoaso, că ulciorul din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă, din taina unui trup de fată
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din taina unui trup de fată, frumos și cald ca trupul tău
Înmiresmează-te frumoaso ca pe-un altar cu mirodenii
Cât zarea-i plină de albastru cât lumea-i plină de vedenii
Atât cât drumurile noastre mai au pe margini bucurii
Căci mâine în zadar vei bate la porți de suflete pustii
Iubește-mă acum căci anii pe năzuințe-or pune frâuri
Și zilele vieții noastre se scurg ca undele pe râuri
Și trupul tău care mi-e astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri