ULCIORUL

Iulia Iosipescu

Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclauri

Căci pentru vin și pentru tine mai am în sân trei pumni de aur

Rămâi să ne-omorâm tristețea și setea fără de-alinare

Cu vinul negru de la hanul din valea umbrelor fugare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul din care bei înfrigurată

E făurit din taina sfântă, din taina unui trup de fată

L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău

Din taina unui trup de fată, frumos și cald ca trupul tău

Înmiresmează-te frumoaso ca pe-un altar cu mirodenii

Cât zarea-i plină de albastru cât lumea-i plină de vedenii

Atât cât drumurile noastre mai au pe margini bucurii

Căci mâine în zadar vei bate la porți de suflete pustii

Iubește-mă acum căci anii pe năzuințe-or pune frâuri

Și zilele vieții noastre se scurg ca undele pe râuri

Și trupul tău care mi-e astăzi cel mai dorit dintre limanuri

Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri