VĂ PLACE MUNTELE
Ionică Eremia
1.Se-apropie sfârșitul săptămânii
Vom re-ntâlni aceeași zi din care
C-o săptămână-n urmă fiecare
Ne-am sărutat sub tainele luminii
2.Ce soartă mi-a fost dată ca să fiu
Un nesătul crescut parcă din piatră
Să-nfig piciorul ca fiind o daltă
Scrutându-mi ochii – visul timpuriu
R: Vă place muntele
Spuneți da sau nu
Hai vă rog,
Spuneți ceva acum
3.Deși iubesc nu am să pot să spun
Că-n vraja lui vreodată n-am să cad
El poate fi părinte, dar și iad
Blândețea lui e și un greu nebun
4.Numește-l de ocrotitor de vise
El te răsfață-n susur de izvoare
Pe mantia-i de piatră sclipitoare
Ferestre spre lumină stau deschise
5.Se leagă parcă undeva cu cerul
Albastru-i parcă roșu la zenit
Privește-l tu cât nici eu n-am privit
Destul eternitatea lui și țelul