VĂ PLACE MUNTELE

Ionică Eremia

1.Se-apropie sfârșitul săptămânii

Vom re-ntâlni aceeași zi din care

C-o săptămână-n urmă fiecare

Ne-am sărutat sub tainele luminii

2.Ce soartă mi-a fost dată ca să fiu

Un nesătul crescut parcă din piatră

Să-nfig piciorul ca fiind o daltă

Scrutându-mi ochii – visul timpuriu

R: Vă place muntele

Spuneți da sau nu

Hai vă rog,

Spuneți ceva acum

3.Deși iubesc nu am să pot să spun

Că-n vraja lui vreodată n-am să cad

El poate fi părinte, dar și iad

Blândețea lui e și un greu nebun

4.Numește-l de ocrotitor de vise

El te răsfață-n susur de izvoare

Pe mantia-i de piatră sclipitoare

Ferestre spre lumină stau deschise

5.Se leagă parcă undeva cu cerul

Albastru-i parcă roșu la zenit

Privește-l tu cât nici eu n-am privit

Destul eternitatea lui și țelul