Versuri

  1. Imnuri ale muntelui – Rosenau
  2. Imnuri ale muntelui – Luna in cascade
  3. Imnuri ale muntelui – Tara Fagilor
  4. Imnuri ale muntelui – Arcul Carpatin
  5. Imnuri ale muntelui – Om pe munte
  6. Imnuri ale muntelui – Excelsior
  7. Imnuri ale muntelui – Odiseea muntelui
  8. Imnuri ale muntelui – Floare de colt
  9. Imnuri ale muntelui – Crucea Talienilor
  10. Imnuri ale muntelui – Toamna la Suior
  11. Imnuri ale muntelui – Revedere
  12. Imnuri ale muntelui – Craii Dianei
  13. Imnuri ale muntelui – Imnul Bucegilor
  14. Imnuri ale muntelui – Imnul Dianei
  15. Imnuri ale muntelui – Imnul Cabanei Salvamont Valea Sambetei
ROSENAU

Descriere:

Imn al râşnovenilor scris cu bucurie de Lucian Ştefan în februarie 2014 la îndemnul/provocarea primarului Oraşului de-atunci, cu câteva zile înainte de finala cupei mondiale de sarituri la ski feminin. Piesa inclusa şi pe albumul al doilea al trupei CALEnDAR – URAREnDAR.

Versuri:

1.De-i veni din orice zare

La Râșnov să te oprești

Ai s-auzi cu încântare

Despre-o lume de povești

De poteci nemaivăzute

Despre orice sport montan

Doar să-ntrebi și afli multe

De la orice râșnovean

 

Refren:

Edelweiss, Rosenau, iolarioriora

Oameni demni ce-ambiție au, Yo-la-ri-a-ri-io

Rosenau, Rosenau ne călăuzesc sub bolți

Trandafirul și floarea de colț.

 

2. De o frumusețe-aleasă

Sub poala Bucegilor

Bine ați venit acasă

Valea Trandafirilor

Sași, români sau altă nație

Stăm să ocrotim în veac

Cumidava moștenită

Din strămoșul nostru dac

 

3. Faima, încă stăruind

Am sărit de-atâtea ori

Să dăm țării pregătind

Cei mai pricepuți schiori

Avem tot ce ne-am dorit

Și-astfel zi de zi muncim

Să probăm ce am primit

Printre cei mai buni să fim

 

4. Un tărâm al bunăstării

Cu tradiție-obicei

Suntem în inima țării

Și trudim spre faima ei

În curată simplitate

Noi clădim pentru urmași

Suntem mândri de-o cetate

Ce-a păzit pe-naintași

 

 

LUNA ÎN CASCADE

Descriere:  Imn al clubului montan Caraiman Câmpina, piesa pe versurile poetului Mircea Micu – Doina, prelucrată în prima instanţă de catre membri ai clubului montan Vulturi Ploieşti şi preluata apoi de membri clubului câmpinean.

Versuri:

1.Aș fi vrut sa fiu

Nici eu nu mai știu

Aș fi vrut un munte

Cu plete cărunte.

 

Aș fi vrut o stea

Flori de peruzea

Aș fi vrut izvoare

Și păduri în soare.

 

 

Refren:

Stelele să-mi stea

Lângă tâmpla grea

Să aud cum cade

Luna în cascade.

 

 

2. Aș fi vrut un vis

Sus în paradis

Printre creste albe

Ale mele salbe

 

Si ce-aș mai fi vrut

Să mă fi durut

Când moare un brad

Și stelele cad.

 

 

ȚARA FAGILOR

Descriere: Imn al Asociaţiei pentru Turism şi Ecologie (A.T.E.) Bucovina, scris în 2007 de catre Lucian Ştefan, piesă ce face parte din primul album al trupei CALEnDAR – Un munte aşternut.

Versuri:

1.De sub pătura verde-închis

Flori desprinse din vis

Glas străbunii-au trimis

Să stai

Hai în Ţara-de Sus

Unde Domnul a dus

O bucată din Rai

 

2. Presărată ţi-e calea cu munţi

Din Rarău în Prislop

În sălbatic galop

Te pierzi

Dacă treci Câmpul-lung

Zimbrii vise-ţi împung

Spre hotarele verzi.

 

Refren:

Fie soare sau ninsoare

Peste ape curgătoare

Ori păduri ameţitoare

Stinge vise milenare

Îmbrăcată-n sfântu-i strai

Te îmbie pe-al său plai

Să te-mbolnăveşti de dor

Mândră, Ţara Fagilor!

 

3. Voievozii arar se mai bat

Somnul tainic şi-l fac

Mănăstirile tac

Dar vreu,

Să le treci pragul des

Semn că ai înţeles

Slove din Feredeu

 

4. Bucovină, mireasă furată

Rănile ţi-au trecut

Toţi străinii te-au vrut

A lor

Îţi promit c-ai să ai

Înapoi ce-ţi doreai

Zâmbetul Fagilor!

 

 

ARCUL CARPATIN

Descriere: Imn al asociaţiei montane cu acelaşi nume din Bucureşti, înfiinţată la sfârşitul anului 2013, piesa prinde viaţa tot sub condeiul şi chitara lui Lucian Ştefan şi face parte din al doilea album – URARE-nDAR, al trupei CALEnDAR.

Versuri:

1.Un cântec doboară

tăcerea de-afară

Lăsată spre seară

venind dinspre munți

O pasăre zboară

-n amurgul de vară

Ce dor îți e iară

să urci și să cânți

 

Refren:

Ca pasărea din scrumu-i greu

Ce-a renăscut spre a visa

Ne-am regăsit pentru-a cânta

Prin munți să hoinărim mereu

 

Ne-am făurit din nou destin

Din dragostea pentru-nălțimi

Și-am strâns vlăstare din mulțimi

Să naștem Arcul Carpatin

 

2. Sfârșitul de săptămână

o gașcă adună

Cu toți împreună

pornim către munți

Sub cerul cu lună

la foc iar răsună

O poftă nebună

să râzi și să cânți

 

 

OM PE MUNTE

Descriere: Imn al asociaţei montane cu acelaşi nume, înfiinţată la Râşnov în 2015. Scris de cater Lucian Ştefan şi inclus în albumul URAREnDAR al trupei CALEnDAR.

Versuri:

1.Rucsacul, frontala, bocancii și-un cort

Chitara și-un cântec la foc să te-ncânte

Te rog să le-ncerci să nu rămâi un viu mort, te rog

Te rog să devi OM PE MUNTE

 

Acolo trăiești tot ce-ai putea să visezi

Acolo iubirea-ți este hrană și punte

Spre lumea mereu din care să evadezi, te rog

Te rog să rămâi OM PE MUNTE

 

Refren:

Zâmbește puțin, iubește senin

Fără niciun suspin și trăiește din plin

Fă drumul mai lin și alintă-l destin

Vorbește puțin și trăiește din plin

 

2. Adună-ți în jur doar oameni ce vor păstra

Petale-argintii de fericire mărunte

Și cântă cu ei când drumul te va chema, te rog

Te rog, fii OM PE MUNTE

 

Și lasă-l așa cum ți-ai dori să-l găsești

Fără-ntrebări fără prea multe-amănunte

Învață să-l urci, învață să-l prețuiești, te rog

Te rog, fii OM PE MUNTE

 

 

EXCELSIOR

Descriere: Imn al Montan Club Excelsior Slobozia, dăruit de catre Lucian Ştefan cu ocazia lansării albumului Un Munte Aşternut, primul al trupei CALEnDAR, în 10 august 2012 şi inclus mai apoi pe al doilea album URAREnDAR. Acest cântec de munte s-a dorit a fi un semn de mulţumire peste ani pentru prietenia şi susţinerea necondiţionata pe care trupa CALEnDAR a primit-o de la membri acestui frumos club montan cu vechime de peste 30 de ani.

Versuri:

1.Natura ne-a iubit și-ntotdeauna

Un munte ne-a chemat și ne-a unit

Cântam la foc și  ne-ngânam cu luna

Voioși că prietenii s-au regăsit!

 

Împovărați cu dor de drumeție

Ne-am adunat mai mulți ani după an

Și muntele a început să știe

Că-n Slobozia este-un club montan!

 

Refren:

Suntem hoinarii ce mergem pe creste

Văi ne sunt sfinte orchestre

Și-n cântec de dor cu parfumuri de cetini

EXCELSIOR e-un sentiment prieteni!

 

2.În orice pas ne înflorește-un zâmbet

La gândul că deja am reușit

Pe pui să-i “infectăm” cu dor de umblet

Chiar dacă la urcuș ne-au depășit!

 

Ne cheam-o dragoste pe veșnicie

Ne ținem strâns ca nodul cabestan

Și-am vrea ca lumea peste-un veac să știe

Că suntem clubul vechi din Bărăgan!

 

 

ODISEEA MUNTELUI

Descriere: Imn al ATE Carpatia, compus de Lucian Ştefan în 2006, pe vremea când a fost membru al acestui club montan, piesa inclusa pe primul album al trupei CALEnDAR – Un munte aşternut.

Versuri:

E cald așa e vara

Și nu pot sta în casă

Îmi sun prietenii, să ne-ntâlnim le spun

Aștept sa vină seara

Să mergem la terasă

Și-n dor de stânci și creste ne pregătim de drum!

 

Refren:

Pornim în odisee

Vrem raiu-n crâmpeie

Cărări din dantelă de rouă

Izvoare de-argint

Poteci ce nu mint

Ne sunt călăuze doar nouă!

 

E vineri dupa-amiază

Și am pornit spre munte

Ne-așteaptă iarba verde și brazii răcoroși

Amurgul ne veghează

Sub crestele cărunte

Să nu greșim cabana, s-ajungem sănătoși!

 

E frig, așa e iarna

Și stau la gura sobei

Îmi sun prietenii, să ne-ntâlnim le spun

Ne strângem la cabană

S-aflăm tainele vorbei

Și-n dor de stânci și creste ne pregătim de drum!

 

 

FLOARE DE COLȚ

Descriere: Imn al clubului montan cu acelaşi nume din Braşov, cu o vechime de peste 30 de ani.

Versuri:

Am căutat prin vise
Am căutat prin lume
Frumoasa floare-a vieţii
O veşnică minune

Refren:

Floare de colţ
Sălbatică floare
Simbol al iubirii
Ce în veci nu moare
2. Regina înălţimii
Din milenare veacuri
Simbol al iubirii
Cuvânt sfânt şi sacru

3. Iubirea adevărată
E-o floare atât de rară
Cum e floarea de colţ
Născută-n primăvară

 

 

CRUCEA TALIENILOR

Descriere: Imn al Clubului Ecoturistic Crucea Talienilor – Borca, judeţul Neamţ, compus de Ioana Caraza pe versurile lui Marius Budai, membri ai frumosului club montan de pe meleagurile Vitoriei Lipan.

Versuri:

1.Buni prieteni vom mai fi

Când pe munte ne-om sui

Sus în vârful muntelui

La răsăritul soarelui.

 

Refren:

Susurul izvoarelor

La lumina stelelor

Acolo-ai vrea să trăiești

Acolo-ai vrea să iubești.

 

2.Unde-o fi să pun piciorul

Îți duc ție munte dorul

Dor de munți cu fruntea-n soare

Dor de ape curgătoare.

 

3. Să asculți iarba cum crește

Ploaia cum cade pe creste

Vântul aprig cum vuiește

Toate cântă românește.

 

4. Pe cărări de munte sus

Cum și Sadoveanu a spus

Pe poteca oilor

La Crucea Talienilor.

 

Refren:

Susurul izvoarelor

La lumina stelelor

De noi să vă fie dor

De Crucea Talienilor.

 

 

TOAMNA LA ȘUIOR

Descriere: Cântec de munte compus de Radu Pietreanu, atât textul cât şi muzica şi devenit o buna perioada de timp Imn al clubului montan „Creasta Cocoşului” Baia Mare.

Versuri:

1.Un bucium cheamă stins în Maramureș

Și codrii îi răspund din depărtare

Strămoșii vin doinind năvalnic iureș

În munții nordului e sărbătoare.

 

2.Castele de zăpadă ard în jocuri

Și înverzesc în umbra țării brazii

Carpații și-au aprins pe creste focuri

Să vină-n Baia Mare montaniarzii.

 

Refren:

Când vezi covor de frunze pe cărare

Miroase a a castane și a vin

E toamnă la Șuior și-n Baia Mare

E toamnă peste Arcul Carpatin.

 

3. Și peste Munții Oașului călare

Apare Pintea îmbrăcat în crai

S-aducă țării sale salutare

Țăranii îl întâmpină-n alai.

 

4. Și dacă-avem cununi de dor pe frunte

Și-n Maramureș astăzi ne scăldăm

Chitarele să sune sus la munte

Iar noi prietenia s-o cântam.

 

 

REVEDERE

Descriere: Imn al clubului de turism montan „Cheile Turzii”, unul din cele mai iubite şi fredonate cântece de munte de catre montaniarzi din întreaga ţară.

Versuri:

Mă-ntorc la tine muntele meu drag,
Cu piscurile scăldate-n soare
Cu miresme proaspete de flori și brad
Cu șopote de râuri și izvoare

2. Aș vrea să urc pe crestele înalte
Deasupra norilor și-a zării-albastre
Să uit de tot ce-i trist, de griji și de nevoi
De ritmul agitat al lumii noi.

3. Un echilibru care mă-nconjoară
Și mă face să fiu fericit
Da, muntele meu drag, mă-ntorc la tine
Și din nou mă bucur că exist

4. Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine
La brazii tăi, la măreția ta
Și-aș vrea să fiu și eu măreț ca tine
Și bun și drept și demn, Măria Ta

 

 

CRAII DIANEI

Descriere: Imn al clubului montan cu acelaşi nume, înfiinţat în Braşov cu puţin timp înainte de Revoluţie, compus de catre Adrian Pomârleanu, autor a numeroase cântece de munte valoroase.

Versuri:

1.Noi suntem Craii Dianei
Şi spre-nălţimi ne-avântăm
Refugiul Diana ne-a fost mamă
Orfani am rămas şi suntem

Refren:

Diana, Diana
Părinte bun ne-ai fost
Diana, Diana
Noi te-am iubit cu toţi

2. Diana a murit într-o zi
Lăsându-ne cu limbă de moarte
De strajă Carpaţilor să stăm
Să n-aibă şi ei aceeaşi soartă

3. De-atunci hoinărim doar prin munţi
Legăm prietenii pretutindeni
Mesajul Dianei îl rostim
Şi muntele-i al nostru părinte

 

 

IMNUL BUCEGILOR

Descriere: Prima tentativă a acestui minunat cântec de munte a pâlpâit într-o tabără organizată de Gioni Baboş, iar refrenul începea chiar aşa „Când nea Gioni a dat un strigat de chemare … ”, ulterior a trecut prim mâinile mai multor iubitori de munte, fiind agreata opinia ca Axa – o montaniarda iubita şi iubitoare (Dumnezeu sa o odihneasca) ar fi dat forma finala imnului.

Versuri:

1.Dacă ai un dor ce te frământă
Nu căta că-i drum obositor
Hai, prietene cu min’ pe stâncă
Pe cărările Bucegilor
Pe cărări umblate doar de ciute
Sub aripa Caraimanului
Vei afla poveşti necunoscute
Spuse chiar de glasul muntelui

R: Când Bucegii dau zvon de piatră şi izvoare
Oriunde-ai fi, răspunde la a lor chemare
Caraimanul, Coştila ascunsă sub un nor
Şi Morarul te vor primi la pieptul lor

2. Pe platou, la mare înălţime
Babele la sfat s-au adunat
Numai Baba Mare stă deoparte
Şi-şi pune-ntrebări neîncetat
Oare Sfinxul care tace-ntruna
Şi priveşte-n zări nepăsător
Se iubeşte-n taină cu Bătrâna
Sau le face curte Doamnelor

3. Jos in Peştera întunecoasă
Stă bătrânul schit uitat de ani
Aici doina-ţi pare mai duioasă
Îngânată de bătrâni ciobani
Stareţu-i bătrân cu barba-i albă
Adâncit în rugăciunea lui
Spune-ncet cu vocea lui domoală
Pravila străveche-a muntelui

4. Pe Morar în nopţi cu lună plină
Sau pe brânele Bucşoiului
Vin scăldate parca în lumină
Zânele din Valea Cerbului
Au pe cap cununi de campanulă
Şi în plete flori de colţ de-argint
Capre negre-n vârf de piatră sură
Străjuiesc în noapte locul sfânt

5. De la Vârful Omu hăt în zare
Dunărea albastră poţi s-o vezi
Piatra Craiului şi Piatra Mare
Făgăraşul cu-ale lui zăpezi
Hoinărind vreodata pe-o cărare
Daca-o cruce-n cale ai întâlnit
Nu uita să pui măcar o floare
Pentru cel ce muntele-a iubit

 

 

IMNUL PIETREI CRAIULUI

Descriere: Autor necunoscut iubitorilor de cântece de munte. Încercarile membrilor trupei CALEnDAR de a identifica autorii acestui minunat cântec de munte au fost zadarnice.

Versuri:

1.Avem un singur Crai ce-așteaptã neclintit
Cu ale sale creste ce-s roșii-n asfințit
Plecăm sâmbătă seara, urcăm toți împreunã
Liberi ca să fim sub cerul plin de lună.

Să vii să îl străbatem pe ale sale drumuri
Să vezi cum cresc la brazi cu miile de muguri
Să vezi cum jneapănul creanga și-a plecat
Ce vitregă-i natura și vântul ne-ncetat.

 

2. De pleci din Curmătura traseu cu bandă-albastră
Ajungi în Șaua Caprei cobori apoi sub creastă
Și treci și de Găvan, de Padina închisă
De stânca Orgii Mari și de Diana stinsă.

De vrei să știi ce-i munte să urci prin Crăpătură
Să treci de Vârful Turnu, să mângâi stânca dură
Să treci și de-Ascuțit , Țimbalele-amândouă
De Vf. Zbirea, Omu, când ninge și-apoi plouă

 

3. De urci înspre Ascunsa, pe Hornul nisipos
De-i noapte și e iarnă si vântul e tăios
Să simți rucsacu-n spate-i o muncă de Sisif
Și mâna pe chitară lipindu-se de grif.

De pleci din Plaiul Foii pe drumul pietruit

Ai să ajungi la Șpirla – refugiul poleit

Și vei vedea pe Marius, pe Ghimpe și pe Dan

Și-atunci vei ști ce-nseamnă să fii un munțoman

 

4. Pe Lanțuri de te-ncumeți să urci pe lună plină
Și prin zăpada-naltă să tai poteca lină
Ochii tăi înalță-i spre bolta înstelată
La crucea unei fete să-ngenunchezi odată

Și râuri de sudoare ți-or șiroi pe față
Să ai credință-n munte și-ncredere în viață
Să știți c-aici pe munte nimic nu e ușor
Mai bine stați acasă, în poala mamelor.

 

Refren:

Și vreau să vii și tu, să mergem împreună
Să împletim acolo a Craiului cunună
Din garofițe roșii și din bujori de munte
Din liliac și flori de colț cărunte
Hei, hai, liliac și flori de colț cărunte.

 

 

IMNUL DIANEI

Descriere: Am pornit sa recladim Diana … o controversa apare în cazul acestui cântec de munte, unde mai multe persoane şi tabere îşi asuma naşterea acestui cunoscut cântec de munte, printre care şi un general în rezerva, pe atunci locotenent major ce participa împreuna cu militarii în termen de la Predeal la refacerea Refugiului Diana din Piatra Craiului. O alta legenda îi identifica pe doi montaniarzi braşoveni ca fiind autori ai acestui cântec la finele anilor 70 Mulţumiri aduc membrii trupei CALEnDAR tuturor celor ce au contribuit la forma cantabilă astăzi acestui cântec frumos.

Versuri:

1.Am pornit să reclădim Diana
Un refugiu vechi şi părăsit
Am lăsat şpriţul şi damigeana
Şi din Plaiul Foii am pornit

Refren:

Mamă, unde eşti?
Bate-mă de vrei, da’ vino să mă iei
Mamă, unde eşti?
Poţi să mă şi baţi, dar lasă-mă-n Carpaţi

2. Şi-ntr-o zi cu ploaie şi cu ceaţă
Cu rucsacii-n spate şi vopsea
În alertul nostru pas de raţă
Am atacat-o pe Diana

3. Scândură lungă, scândură lată
O cărăm până ne facem mici
Și echipa noastră-i cocoşată
De parc-ar fi o ceată de pitici

4. Totu-i bine pâna la-nserare
Când cu lacrimi calde ne rugăm
O, ceresc Părinte, îndurare
Fă mai cald, să nu mai îngheţăm

5. Și-am ajuns acolo toţi o forţă
Şi-ntr-o scurtă clipă de răgaz
Am aprins a tinereţii torţă
De îndată ce-am ajuns în Crai

 

 

IMNUL CABANEI SALVAMONT VALEA SÂMBETEI

Descriere: Dacă versurile acestui cântec deosebit aparţin în mod indubitabil lui Ilie „Barbarossa” de la MontanClub Excelsior Slobozia, muzica sa ar fi semnată fie de Radu Bunea de la Salvamont Victoria, fie de Dorel Ciot – Piticu. Le mulţumim deopotriva şi unora şi celorlalţi pentru acest cântec de munte plin de viaţa şi de motivaţie.

Versuri:

1.În munți pe Valea Sâmbetei

Aveam și noi o casă

Priveam ades în curtea ei

Cu ochii la fereastră.

 

Refren:

Am hotărât s-o reclădim

Mai mare, mai frumoasă

S-avem și noi ce ne dorim

S-avem în munți o casă.

 

2. Ciopleam o bârnă și-o cărau

Se înălțau pereții

În seamă ploaia n-o băgau

Munceau cântând băieții

 

3. Și cuiul care-a fost bătut

În fiecare bârnă

A prins acolo dedesubt

Din inimă-o fărâmă.

 

4. Ca Phoenix care-a renăscut

Din propria-i cenușă

Cabana noi am refăcut

Din casa cea distrusă.

  1. Un munte asternut- Un munte asternut
  2. Un munte asternut – Intrebare si raspuns
  3. Un munte asternut – Odiseea Muntelui
  4. Un munte asternut – Luna plina
  5. Un munte asternut – Tara Fagilor
  6. Un munte asternut – Alt minut
  7. Un munte asternut – Poate om
  8. Un munte asternut – Permanenta iarna
  9. Un munte asternut – Carari pe munti
  10. Un munte asternut – Pe de tot a mea
  11. Un munte asternut – Prieteni dragi
  12. Un munte asternut – Te iubesc
  13. Un munte asternut – Halal de muntoman
  14. Un munte asternut – In al noualea cer
  15. Un munte asternut – CALEnDAR

 

 Un munte-asternut

Un vers aluneca din nori

Ne-aduce aminte de-o chitara

Si de bocanci de visatori

Urzind destin in prag de vara.

 

Un vers aluneca-ntr-o carte,

Fum de tigara trecator

Ne-aprinde focu-ntreaga noapte

De dor, fior, nebun amor…

 

Un vers aluneca din brazi

Natura ne primeste goi

Uitam de-„acum”, uitam de „azi”

Si-un vers aluneca in noi.

 

Un vers ne-aluneca in suflet

Si ne simtim cu totii vatra

Flamanzi de cantec si de umblet

Cioplim o amintire-n piatra.

 

Ref. Un festin in amurg

Cand izvoarele curg,

Soptind vesnicia

Fugim de minut

Maini calde se-ating

Si himere se sting

Saruturi si taine

Si-un munte-asternut.

 

Intrebare si raspuns

I.

Cum e cu iubirea adeavărată

De vezi că-i VERDE du-te mai caută

Alţii în FLOAREA DE COLŢ o aşteaptă

O vom găsi sau niciodată

Cum e cu iubirea adevarată

II.

Eram odată curios

Cât poate să zboare un ALBATROS

Sau CARAIMANUL cât e de frumos

Când de la cruce vezi în jos

Eram odată curios

 

R

Atunci când în sufletul meu furtuna e în toi

Zâmbesc şi mă gândesc la voi

Si până cade bruma pe ale noastre frunţi

Prieteni, ne-ntâlnim în munţi

III

Alunecând HAI-HUI pe corzi de chitară

Privesc pe cer VULTURI ALBAŞTRI cum zboară

Şi soarele cântând mă găseşte-n BUILA

Sau căutând dragostea-n NEMIRA

Alunecând HAI-HUI pe corzi de chitară

IV

Cum e cu iubirea-adevărată

Atunci când urci muntele sus ce te-aşteaptă

De ce firul tare se rupe de-odată

Ofelia are răspunsul şi-arată

Cum e cu iubirea-adevărată.

 

R

Atunci când în sufletul meu furtuna e în toi

Zâmbesc şi mă gândesc la voi

Si până cade bruma pe ale noastre frunţi

Prieteni, ne-ntâlnim în munţi

 

Odiseea muntelui
  1. E cald, aşa e vara

Şi nu pot sta în casă

Îmi sun prietenii, să ne-ntâlnim le spun

Aştept să vină seara,

Să mergem la terasă

Şi-n dor de stânci şi creste, ne pregatim de drum!

 

R: Pornim în odisee

Vrem Raiu-n crâmpeie

Cărări din dantelă de rouă

Izvoare de-argint –

poteci ce nu mint

Ne sunt călăuze doar nouă!

 

  1. E vineri după-amiază

Şi am pornit spre munte

Ne-aşteaptă iarba verde şi brazii răcoroşi

Amurgul ne veghează

Sub crestele cărunte

Să nu greşim cabana, s-ajungem sănătoşi!

 

R: Pornim în odisee

Vrem Raiu-n crâmpeie

Cărări din dantelă de rouă

Izvoare de-argint –

poteci ce nu mint

Ne sunt călăuze doar nouă!

 

III. E frig, aşa e iarna

Şi stau la gura sobei

Îmi sun prietenii, să ne-ntâlnim le spun

Ne strângem la cabană,

S-aflăm tainele vorbei

Şi-n dor de stânci şi creste, ne pregatim de drum!

R x 2:

Pornim în odisee

Vrem Raiu-n crâmpeie

Cărări din dantelă de rouă

Izvoare de-argint –

poteci ce nu mint

Ne sunt călăuze doar nouă!

 

Luna plină

I.

Când luna era plină de iubire

Şi stelele-mi şopteau să nu mai plec,

Când secundele-mi păreau ani de fericire,

Mi-ai dăruit iubirea ta, în ea să mă înec!

Refren

Mi-ai jurat că niciodată,

Timpul n-o să ne despartă,

Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.

Cer cu nori de plumb mă ceartă,

N-am ales calea cea dreaptă,

Şi rătăcind ne desparte un an lumină.

Mă aşteptai copila mea, senină,

Să mă întorc pe-un drum ce l-am uitat.

Şi mă strigai în nopţi cu lună plină,

Ce pentru todeauna au plecat.

Refren

Mi-ai jurat că niciodată,

Timpul n-o să ne despartă,

Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.

Cer cu nori de plumb mă ceartă,

N-am ales calea cea dreaptă,

Şi rătăcind ne desparte un an lumină.

 

III.

Azi soarele mă arde şi suspină

M-a pedepsit că te-am lăsat să pleci

Mi-e dor de nopţile cu lună plină

Luceafărul nostru mi-aruncă gânduri reci.

Refren X 2

Mi-ai jurat că niciodată,

Timpul n-o să ne despartă,

Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină.

Cer cu nori de plumb mă ceartă,

N-am ales calea cea dreaptă,

Şi rătăcind ne desparte un an lumină.

 

Ţara fagilor (imn)

I.

De sub pătura verde-închis

Flori desprinse din vis

Glas străbunii-au trimis

Să stai

Hai în Ţara-de Sus

Unde Domnul a dus

O bucată din Rai

Presărată ţi-e calea cu munţi

Din Rarău în Prislop

În sălbatic galop

Te pierzi

Dacă treci Câmpul-lung

Zimbrii vise-ţi împung

Spre hotarele verzi.

 

Refren

Fie soare sau ninsoare

Peste ape curgătoare

Ori păduri ameţitoare

Stinge vise milenare

 

Îmbrăcată-n sfântu-i strai

Te îmbie pe-al său plai

Să te-mbolnăveşti de dor

Mândră, Ţara Fagilor! – bis

III.

Voievozii arar se mai bat

Somnul tainic şi-l fac

Mănăstirile tac

Dar vreu,

Să le treci pragul des

Semn că ai înţeles

Slove din Feredeu

IV.

Bucovină, mireasă furată

Rănile ţi-au trecut

Toţi străinii te-au vrut

a lor

Îţi promit c-ai să ai

Înapoi ce-ţi doreai

Zâmbetul Fagilor

 

Refren X 2

Fie soare sau ninsoare

Peste ape curgătoare

Ori păduri ameţitoare

Stinge vise milenare

 

Îmbrăcată-n sfântu-i strai

Te îmbie pe-al său plai

Să te-mbolnăveşti de dor

Mândră, Ţara Fagilor! – bis

 

Alt minut

1.Aş vrea să-nţelegi de ce tac

Şi-aleargă-n culori fluturaşi în stomac

Petale de rouă-mi arunci

Din limpezii-ţi ochi şi adânci

…e-nţelept…să aştept:

Refren

Un minut cât o viaţă să-mi ceri

Să te pierd în prezent şi tăceri

Alt minut să-mi rămâi amintire

Iar eu, hoţ de timp şi de iubire.

 

2.Amara dorinţă-mi suspină

Himeră cu trup şi cuvânt de sabină

Muşc buza de jos şi tăcut

Te vreau ca pe primul sărut.

…e-nţelept…să aştept: refren

 

  1. Aş vrea să te fi cunoscut

Dar iata-a trecut efemerul minut

Zadarnic şi-aievea mai speri

Că „azi” nu se schimbă în „ieri”

…e NEDREPT…să aştept:

refren X 2:

Un minut cât o viaţă să-mi ceri

Să te pierd în prezent şi tăceri

Alt minut să-mi rămâi amintire

Iar eu, hoţ de timp şi de iubire.

 

Poate om

  1. Să-ti amintesc cum te-ai trezit?

Plângeai și-o căutai

La sânul ei frumos

Abia te-ai linistit.

Copil ce nu știai greși

Ce chip senin aveai

Visai să ai cândva copii

 

Refren

Poate om vrea

Poate om visa

Poate om crește așa

Poate așa

Poate om visa

Poate-ntr-o zi se va-ntâpla

 

2. Și-acum să-ți spun cum m-ai privit?

Pentru întâia oară

și-n suflet te-am primit

ce simplu ai zâmbit

Când împlinirea-nseamnă doi

Ce bine e-ntr-o seară

Să strângi la piept ce-am fost și noi

 

Refren

Poate om știi

Poate om iubi

Poate om crește copii

Poate copii,

Poate om iubi

Poate se va-ntâpla-ntr-o zi

Poate așa

Poate om visa

Poate-ntr-o zi se va-ntâpla

 

Permanenta iarnă

 

1.Se-aşterne covorul din clipe de-argint

Ca-n cantec zăpada ne-ngroape

Spre mine pierdută privirea ţi-o simt

Şi glasul şoptit  „hai aproape”

 

2. Secunda se pare că a îngheţat

Căci foc mai e-n noi şi-n Olimp

Sărutul tău Ceasul Divin a-ncuiat

Din geam îţi culeg flori de timp

Refren

Rătăciţi printre stânci, în vechea cabană

Moşul să lase cadori şi-un brad,

nămeţi, o chitară şi vin într-o cană

şi să mă-nvelească surâsul tău cald.

 

3. Şi gerul s-alerge din sufletul meu

Când buzele-ţi mă vor atinge

Aşa gustul lor să-mi rămână mereu

De parcă de secole ninge

 

4. Hei, hei! Globuri de argint

Brazii-mpodobesc pe-nserat

Hei, hei! Tainicul colind

Să ne fie vis întâmplat!

 

Cărări pe munţi

I.

Ca-n poveşti cu zmei, viteji şi zâne

Noi la drum am pornit

Peste şapte zări şi şapte ape

Pe munte ne-am regăsit

Trec haiduci spre miază-noapte,

Fata-Pădure îi fereşte de ger…

….În jurul focului povestea alunecă

Învăluită-n mister

 

Refren

Cărări pe munţi facem împreună

Amintiri ne-adună,

Fermecaţi de strună

Hoinari tăcuţi, muntele-i adună

Noaptea când e lună

Povestesc din strună

 

II.

Steaua nordului ne-arată calea

Însă harta-i mai bună

Cerbi se-apropie crescând mirarea

Întindem tabăra-împreună

Valea încă mai păstrează mărturia luptei

Dintre daci şi romani

Noi visăm că şi urmaşii noştrii

O vor găsi peste ani

 

Refren X 2

Cărări pe munţi facem împreună

Amintiri ne-adună,

Fermecaţi de strună

Hoinari tăcuţi, muntele-i adună

Noaptea când e lună

Povestesc din strună

 

 Pe de tot a mea

 

I.De mult călător şi de departe

La uşa inimii ei m-am oprit

Ca un copil stingher

Căzut-am veşnic prizonier

În ochii săi de antracit

Visam aroma buzelor

Sărutul dulce-amăgitor

Şi să mă joc în păru-i despletit!

 

II.Când gerul lupta cu lemnele din sobă

Şi-n geamuri după flori sta stins

Cântam firav o colindă

Şi-i furam zâmbetu-n oglindă

Sperând că hoţul va fi prins.

Visam cu ochi deschişi iubire

Un corigent în fericire

O rază peste-un suflet nins.

 

III. Mirosul pielii tale mă-nsoţeşte

Găsesc zâmbetul tău şi-n cana de cafea

Şi astăzi ca şi-atunci

La fel ca apa printre stânci

Descopăr zilnic dragostea

Apus al dimineţii

Cântec de lebădă-al tristeţii

Eşti tot ce toţi de tot ar vrea!

 

Prieteni dragi

Intro: Cu o amplă piruetă

Dau pământului târcoale

Căci am suflet de cometă

Iar prin vene-mi curg opale

 

I. Mi-era dor de voi prieteni

Ca de roua dimineții

Ce se-așterne pe mesteceni dându-le

Dându-le esența vieții

 

Refren

Cu o amplă piruetă

Dau pământului târcoale

Căci am suflet de cometă

Iar prin vene-mi curg opale

Când prietenii-mi sunt lângă

și-ar zbura cu mine-n soare

cu o amplă piruetă

dau pământului târcoale.

 

II. Ei sunt cei ce-ți dau puterea

Să schimbi noaptea în lumină

și s-alungi din gând himera nopților

Nopților cu lună plină

III. Ei dau glas durerii tale

Când ți-e cântecul prea mut

Iar de-ți cad din ochi cristale le alină

Le alină cu un sărut

 

Refren

Cu o amplă piruetă

Dau pământului târcoale

Căci am suflet de cometă

Iar prin vene-mi curg opale

Când prietenii-mi sunt lângă

și-ar zbura cu mine-n soare

cu o amplă piruetă

dau pământului târcoale.

 

Te iubesc

Ce dacă e zi, dimineață sau vară

Și ce dacă e primăvară sau seară

Ce dacă tu nu mă mai mângâi pe frunte

Și îmi spui că nimic nu trebuia să se-ntâmple.

Ce dacă acum ești departe de mine

Și încerc să mă mint că fără tine-i mai bine

Și mă doare că nu sărut pielea ta fină

Ochi-ți verzi în care zace atâta lumină

 

Te iubesc …

și știu că mă iubești și tu

Aștept să te întorci

și să-mi răspunzi cine-a greșit

Eu sau nu

Te iubesc, te iubesc

Și sper că într-o dimineață am să te găsesc

Nu-ți cer prea mult doar vreau s-aud

Te iubesc

 

Am obosit să te-aștept când știi că ușa-i deschisă

Va ma trece o zi, una la fel de tristă

M-ai iubit, sunt conștient, în felul tău ascuns

Acum sunt sigur că și-acel sentiment mi-e de-ajuns

Ospătar, mai adu-mi un pahar cu venin

Ce-a fost frumos a trecut, a fost frumos și puțin

Și speranța mi-a fugit s-a săturat de idei

Oare să mai cred acum în dragostea ei?

 

Te-am văzut astăzi iar, erai atât de frumoasă

Ți-am pregătit o surpriză. Hai iar acasă!

Și eu și tu am greșit, dar știi cât te iubesc

De ce nu vii lângă mine? Nu mai vreau să trăiesc!

 

 

Halal de munţoman

I.

Vineri seară ne-adunăm câţiva nebuni,

Rucsacul stă în hol pregatit de luni,

De munte ne e dor şi de aerul curat,

Îmi iau chitara şi-am plecat !

Refren

Nu trebuie să iau portofelul cu mine

Maşinile trec din sfert în sfert de oră

În mână ţin chitara şi mă simt bine

Cu trei majore şi-o minoră.

(este vorba de note muzicale )

 

II. Sâmbătă strâng cortul şi plecăm în traseu,

La prânz ne aşezăm cu toţi la masă

-Băieţi, îmi daţi ceva sa mănânc şi eu,

Conserva mea e-n frigider acasa!

Refren

Nu trebuie să iau portofelul cu mine

Maşinile trec din sfert în sfert de oră

În mână ţin chitara şi mă simt bine

Cu trei majore şi-o minoră.

 

III.Duminică seara abătuţi o luăm spre casă,

Facem semn maşinilor să-oprească,

Aerul tare însă nu ne lasă

Şi plângem cu vodca românească!

Refren X 2:

Nu trebuie să iau portofelul cu mine

Maşinile trec din sfert în sfert de oră

În mână ţin chitara şi mă simt bine

Cu trei majore şi-o minoră.

 

În al noualea cer

I

În al nouălea cer-bis

Vom fi doar dacă vom uita ce-a fost ieri

Cu toate că acum tu vrei altceva

Să fii convinsă că vei fi mereu în inima mea

II

În acea frumoasă zi de cuptor

Am crezut că niciodată n-am să ştiu să mor

Cea mai frumoasă prinţesă din lume îmi păreai

Sau o zână minunată coborâtă din Rai.

R:

Că vom mai fi împreună nici nu vreau să mă gândesc

Acum te urăsc fiindcă te iubesc

Am încercat să-ţi dau totul şi ce am primit

Dezamăgirea şi indiferenţa-i preţul plătit.

 

 III

Cel mai bun prieten al meu

Te-a făcut să te gândeşti dacă mă vei iubi mereu

De-acum nu va mai fi nimic între noi

Şi nici acest cântec n-o să mi te-aducă-napoi.

IV

Drumul pe care l-am ales e pustiu

Să ne mai întâlnim o dată ar fi prea târziu

Eu te-am iubit ca un nebun şi cu ce am rămas

Un vis frumos şi câteva amintiri fără glas!

 

CALEnDAR

 

Am o chitară și o poezie

și îmi închipui și un strop de har

Deci vin să-ți cant o grea dilemă ție:

cum e corect? „un” sau „o” CALEnDAR?

 

Cu tine împreună vreau să urc un munte.

Știu, nu mă rogi, tu vrei să fii hoinar.

Sătul de inimi și de vise frânte,

Vei rupe filele pe rând din CALEnDAR

 

Eu am să-ți cant așa cum știu mai bine,

Oricâte calendare vei primi.

O cale-n dar primește de la mine,

Am să te-aștept și știu că vei veni.

 

Vor trece peste tine ani și iar,

Vei dărâma din zidurile tale.

Vino, te-aștept să cânți cu CALEnDAR,

Că știi că am un dar de-ați sta în cale …!?

  1. URAREnDAR – Intro(recitare)
  2. URAREnDAR – URAREnDAR
  3. URAREnDAR – Rosenau(Imnul Rasnovenilor)
  4. URAREnDAR – Cantec intre noi
  5. URAREnDAR – Arcul Carpatin
  6. URAREnDAR – Traiane, nu-i nimic
  7. URAREnDAR – Excelsior
  8. URAREnDAR – Framantare
  9. URAREnDAR – Fulgi de sarbatoare
  10. URAREnDAR – Soc(feat Darius Neagu)
  11. URAREnDAR – De sus (recitare)
  12. URAREnDAR – Un munte asternut (remix Piticu’)
  13. URAREnDAR – Om pe Munte
URAREnDAR

Prietene, întinde o mână

Și mâna mea strange-o acum,

Știind că am fost împreună

O parte din drum.

Cândva m-ai primt pe-o cărare

Pe care pășeai solitar,

Iar astăzi, cu gând de serbare

Voioși să-nchinăm un pahar.

 

Cât praful potecii uscate

De ți-ar fi și griji și nevoi,

Zâmbește și mergi mai departe

Și-mparte cu noi.

Și-un munte ales la-ntâmplare,

Urcându-l l-om pune notar,

Ce ia prietenii la-ncercare,

Sau lasă în suflet hotar

 

Să-ți bei fericirea-n pocale

Cu gesturi de ceasornicar.

În sufletul tău și în cale

Îți lăsăm SOAREnDAR.

Și când n-om mai cerne cuvinte

Cu ce ți-a fost dat și ce nu,

Prietene, adu-ți aminte

Că darul ești TU!

 

ROSENAU

De-i veni din orice zare

La Râșnov să te oprești

Ai s-auzi cu încântare

Despre-o lume din povești

 

De poteci nemavăzute

Despre orice sport montan

Doar să-ntrebi și afli multe

De la orice râșnovean

  

De o frumusețe-aleasă

Sub poala Bucegilor

Bine ați venit acasă –

Valea trandafirilor.

 

Sași, români sau altă nație

Stăm să ocrotim în veac.

Cumidava moștenită

Din strămoșul nostru dac.

 

 

Un tărâm al bunăstării

Cu tradiție, obicei

Suntem în inima țării

Și trudim spre faima ei

 

În curată simplitate

Noi clădim pentru urmași

Suntem mândri de-o cetate

Ce-a păzit pe-înaintași.

 

 

Cântec între noi!

 

Din locul în care-mpreună visam

Spre locul în care desculți alergam

În locul în care târziu ne iubeam

În loc m-am oprit, în loc să te am.

Din locul în care timid ai zâmbit

Spre locul din sufletul meu rătăcit

În loc să mă ai în loc m-ai oprit

… și-ai fugit

 

și mâna ta mă mângâie ușor

și plâng de dor

și plângi și tu

că „te iubesc” e doar un trecător,

un călător

ce-ți spune „nu”

Sufletul mi l-ai șters

Cum zâmbetul ți-am cules

Noi doar cu-n cântec ne-am ales

 

La timp m-am oprit deși încă tânjeam

Spre timpul în care nu ne dezlipeam

Din timp în timp în mângâieri te-nveleam

În timp ce-n alinturi și-n șoapte-adormeam

Dar timpul acela la timp a plecat

Din timp în timp îmi amintesc resemnat

În timp ce tu, căutând ai uitat

De timpul visat.

 

Arcul Carpatin

– Imn –

 

Un cântec doboară

Tăcerea de-afară

Lăsată spre seară

Venind dinspre munți

 

O pasăre zboară

-n amurgul de vară

Ce dor îți e iară

Să urci și să cânți

 

Ref: Ca pasărea din scrumu-i greu

Ce-a renăscut spre a visa

Ne-am regăsit pentru-a cânta

Prin munți să hoinărim mereu

 

Ne-am făurit din nou destin

Din dragostea pentru-nălțimi

Și-am strâns vlăstare din mulțimi

Să naștem ARCUL CARPATIN

 

Sfârșitul de săptămână

O gașcă adună

Cu toții-mpreună

Pornim către munți

 

Sub cerul cu lună

La foc iar răsună

O poftă nebună

Să râzi și să cânți!

 

Traiane, nu-i nimic!

(pamflet)

 

Te-ntinzi seara-n pat obosit de-mplinit
Ai familie, slujbă și-un trai fericit
Ai conturi, acțiuni, viitorul dospit
Tristețea și grija-s un mit.

Trăiești într-o țară cum nici n-ai visat
E greu sa-ți explici cum de s-a întâmplat
De-odată ți-e frig și tresari transpirat:
O Doamne, ce vis de … modat!

Da’, nu-i nimic măi Traiane,
Bine c-avem milioane…
De dorințe și frustrare
Și o țară primitoare.
S-o călcăm în picioare
Poate sar mărgăritare,
Tu te-ntreabă când te-ncrunți
Mai avem aur în munți??!!

Flămând și trist cobori buimac din pat
Observi că n-ai nimic din ce-ai visat

Și-atunci te-ntrebi ce-nseamnă „fericit”?

Apartamentul e ipotecat
Stă vraful de facturi de achitat
Curând primești și sfatul potrivit:
I-ați un credit! Mai ia-ți un credit!

Și înc-un credit!

Da’ nu-i nimic, măi Traiane,
Bine c-avem stadioane
Nu mai curățăm covoare
Toți au studii superioare.
Cu viteza luminii
Zici c-avem orbul găinii
Să ne vindem sufletu’
Cumpărând ce alții nu!

„lume, lume, contineeent
Luați F16 <seven-hand> !
Marfă de te dăm pe spate –
Luați fregate dezmembrate!”

Politicienii sunt așa săraci
Nu dau doi lei pe-un protest de ciumpalaci
Cultura se consumă chiar și-n stradă

Justiția e oarbă, nu e chioară
Din ce în ce mai mulți se-ntorc în țară
Să pună un covrig la câini în coadă,
Să se vadă o rocadă de fațadă!

Da’, nu-i nimic, măi Traiane
Bine c-avem telefoane
„Are” unii ce-asculta
Las’ să aibă ce mânca
Între hoți și vardiști
Anchetăm cu jurnaliști
Iar copii de securiști
Știu povești cu teroriști.

„Patria unde fiecare are tot ce își dorește
Pssst! Traiane, zi-i lu’ Mircea să se facă… că muncește!!!”

 

Excelsior

 

Natura ne-a iubit și-ntodeauna

Un munte ne-a chemat și ne-a unit

Cântam la foc și ne-ngânam cu luna

Voioși că prietenii s-au regăsit

Împovărați cu dor de drumeție

Ne-am adunat mai mulți ani, după an

Și muntele a început să știe

Că-n Slobozia este-un club montan

 

Suntem hoinarii ce mergem pe creste

Văi ne sunt sfinte orchestra

Și-n cântec de dor cu parfumuri de cetini

Excelsior e-un sentiment prieteni

 

Cu orice pas ne înflorește-un zâmbet

La gândul că déjà am reușit

Pe pui să-I infectăm cu dor de umblet

Chiar dacă la urcuș ne-au depășit

Ne cheamă-o dragoste pe veșnicie

Ne ținem strâns ca nodul cabestan

Și-am vrea ca lumea peste-un veac să știe

Că suntem clubul vechi din Bărăgan.

 

Frământare

 

La ce gandiți, basarabeni poeți ?!

Când de binețe îl întreabă om pe om,

Pe strămoșescul plai de la Râmeț

Și cugetat i se răspunde „nem tudom”!!!

 

Nu luminează același Soare pentru toți?

De limbă ori cutume, Doamne știe-i

De ce n-au loc și drepți, și strâmbi, și hoți,

iar loje…, rituri, … să se-ncline OMENIEI ???

 

Pe noi nu ne-ntrebați ce-avem de zis,

Voi ăștia cu panonică dorință?

Treziti-vă, căci nici măcar în vis

N-o să vă bucurați de biruință.

 

Ai noștri buni părinți se odihnesc

Căci au lucrat cu viața ăst’ pământ

Și voi vreți ca ”ținutul secuiesc”

Să se numeasc-odihnitorul lor mormânt ?!

 

Treziți-vă! până ne-om trezi noi.

Căci v-am primit la masă-n  rugăciune,

Iar de ne-ntindeți rana la nevoi

Veți învăța plângând “Deșteaptă-te, române”!

 

Fulgi de sarbatoare

 

Departe de lume, răceală și vină

Să țesem ispite, din șoapte tânjite

Să colorăm frigul cu stropi de lumină

Din raze de lună amețite

 

Și-n brațele mele s-adormi ascultând

Din vremuri departe, colinde uitate

-mpletite cu umbre de vreascuri arzând

Covor peste clipele-așteptate.

 

Să fie zăpadă

Și-n geam gerul floare

Și-n suflet să cadă

Fulgi de sărbătoare

Să fie și noapte

Și-o sanie-n zare

S-amesteci cu șoapte

Fulgi de sărbătoare.

 

Nămeții cuprindă și munții și zare

Cu ochii-n ferestre, să prindem de veste

Că suntem doar noi rătăciți în visare

-n ascunsa cabană de poveste

 

Tot albul de-afară să țină o vreme

Pe loc din simțire, întreaga-ne fire

Și-n jocul lor fulgii de-om vrea să se cheme

O sărbătoare de iubire.

 

ȘOC!

Ref: ȘOC, GROAZĂ, panică mamă

Creștem copiii cu ură și teamă

ȘOC, vaiet, șoc hemoragic

Șoc alarmant, incredibil și tragic.

 

I. Cum intru pe ușă m-apucă o frică de mor

Șuvoaie de sânge țâșnesc din televizor

Sirena și-o babă isterică zbiară

Asta e magica știre de seară

Unul plus una se-alintă în cap cu-n topor.

 

II. Prind ștecheru’-l smulg și scap de televizor

Inconfortabil m-așez, dau drumu’ la calculator.

Aici sunt violuri, tâlhari și rebeli

Baba adaugă vreo 8 decibeli

Și ia foc sirena cu știri și cu prezentator!

 

III. Apare Moș Ene machiat și mă duce cu el

Femeia cu barbă-l ajută și-mi cântă nițel

Scandal de proporții cu chip de Cerber

Este și-n vis cât o gaură-n cer

Scaraoțki o rupe de astăzi cu Lucifer!

 

 De sus

 

Ce-om vrea de la viața asta?

Pe poteca înspre vise,

Scenă să ne fie creasta

Precum munții toți – culise!

 

Vântul vânăt,  gol, hoinarul

Ne va umple poezia:

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.

 

Dar de sus, de unde luna

Mângâie neteda stâncă

Se strecoară și minciuna

Și neliniștea adâncă.

 

Și-mpreună scot amarul

Făcând casă cu trufia!

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.

 

Fel de chipuri dau năvală

Și-s sudate de amăgiri

Și de-obraji cu poleială

Și de suflete subțiri.

 

Scotocesc precum sonarul

 Scrutând scurt hegemonia.

Nu s-ajungi în vârf e darul,

Ci să guști călătoria.

 

 

Fi-vom la orice -nălțime

Fericiți de pași mărunți

Și-om împrăștia-n mulțime

Dragostea de-ai noștri munți.

 

Calea, pe unde ne poartă

O-nsoțește bucuria.

Căci s-ajungi în vârf e-o artă,

Dacă guști călătoria.

 

 Un munte-asternut

 

Un vers aluneca din nori

Ne-aduce aminte de-o chitara

Si de bocanci de visatori

Urzind destin in prag de vara.

 

Un vers aluneca-ntr-o carte,

Fum de tigara trecator

Ne-aprinde focu-ntreaga noapte

De dor, fior, nebun amor…

 

Un vers aluneca din brazi

Natura ne primeste goi

Uitam de-„acum”, uitam de „azi”

Si-un vers aluneca in noi.

 

Un vers ne-aluneca in suflet

Si ne simtim cu totii vatra

Flamanzi de cantec si de umblet

Cioplim o amintire-n piatra.

 

Ref. Un festin in amurg

Cand izvoarele curg,

Soptind vesnicia

Fugim de minut

Maini calde se-ating

Si himere se sting

Saruturi si taine

Si-un munte-asternut.

 

 

Om pe munte

 

Rucsacul, frontala, bocancii și-un cort,

Chitara și-un cântec la foc să te-ncânte –

Te rog să le-ncerci, să nu rămâi un viu-mort,

Te rog să devii om pe munte.

 

Acolo trăiești tot ce-ai putea să visezi,

Acolo iubirea ți-este hrană și punte

Spre lumea mereu din care să evadezi,

Te rog să rămâi om pe munte.

 

Zâmbește puțin

Iubeste senin

Fără niciun suspin

Și trăiește din plin

 

Fă drumul mai lin

Și alintă-l destin

Vorbește puțin

Și trăiește din plin

 

Adună-ți în jur doar oameni ce vor păstra

Petale-argintii de fericire, mărunte.

Și cântă cu ei când drumul te va chema:

Te rog, fii om pe munte.

 

Și lasă-l așa cum ți-ai dori să-l găsești,

Fără-ntrebări, fără prea multe-amănunte.

Învață să-l urci, învață să-l prețuiești,

Te rog, fii om pe munte.

 

Zâmbește puțin

Iubeste senin

Fără niciun suspin

Și trăiește din plin

 

Fă drumul mai lin

Și alintă-l destin

Vorbește puțin

Și trăiește din plin